Se vorbeste mult despre notiunea de a fi fericit.Insa ce este defapt fericirea????O viata intreaga alergam dupa ea si nu gasim decat faramituri...Atunci,ma intreb,poate degeaba,exista cu adevarat fericirea completa,dupa care tanjim cu totii,sau e doar o iluzie?Un fum care se risipeste la cea mai mica adiere de vant????Nu stiu raspunsul si sincer cred ca e mai bine asa.De ce e mai bine?Poate pentru ca altfel viata noastra ar fi mult prea goala si aceasta teorie,despre fericirea adevarata,ne mai umple viata,ne motiveaza...
Insa cu iubirea?????Cum e cu aceasta notiune?
Sincer,nu cred in ea.Cred in conjuncturi,in sprijin reciproc,in "tu imi dai ce am nevoie,eu iti dau ce ai nevoie".Sincer cred ca treaba cu iubirea e Mos Craciun in varianta pentru adulti.Crezi in existenta ei pana la un anumit punct,dar apoi realitatea te izbeste frontal!Uneori in urma aflarii adevarului ramai cu mai multe cucuie,alteori,daca ai noroc,te alegi cu cateva dureri usoare!
Asadar,concluzia????Inca nu am tras-o!Mai meditez asupra faptului.
